Te întrebi uneori de ce părerile tale sunt diferite de cele ale prietenilor de peste ocean? Ţi se întâmlă să nu înţelegi obiceiurile şi reacţiile străinilor? Vreun prieten de-al tău din străinătate s-a supărat din cauza unei glume pe care tu o considerai haiosă şi nevinovată? Hai să încercăm să găsim împreună un răspuns la aceste întrebări! Din câte putem remarca, fiecare cultură dictează anumite comportamente, viziuni, atitudini şi stereotipuri. Unii oameni se pot adapta mai uşor interacţiunilor multiculturale şi acest lucru îi face să înţeleagă şi să accepte mai uşor viziunile altor oameni dar alţii nu pot face acest lucru. Acesta este motivul pentru care prietenii tăi de peste graniţă pot vedea lucrurile ca tine sau altfel.

Diferenţele în ceea ce priveşte modul de interacţionare al oamenilor sunt mult mai evidente când are loc o comunicare între persone care aparţin unor culturi diferite. În cel mai rău caz, indivizii îi vor privi pe ceilalţi prin propria lor prismă şi vor fi tentaţi să-i încardeze într-un stereotip fără a-i analiza mai profund. O asemenea abordare superficial poate duce la o percepţie deformată datorită faptului că persoana nu este percepută aşa cum este, ci apariţia sa este filtrată de bagajul cultural al privitorului. Acesta este şi motivul pentru care gluma ta poate să nu îi pară amuzantă unui prieten de la celălalt capăt al lumii.

Prejudecăţile şi stereotipurile au fost observate ani de-a lungul de către specialişti şi se pare că multe dintre ele sunt răspândite pe o scară foarte largă. Dacă vii din Asia mănânci mult orez, dacă eşti german bei multă bere, dacă eşti rus bei multă vodcă, dacă, dacă..Ar trebui să încercă să scăpăm de aceste lucruri deoarece nu sunt constructive şi nu fac altceva decât să deformeze realitatea care poate fi la îndemâna noastră însă nu o putem vedea corespunzător. Descoperirea persoanei în sine este cheia acceptării. Trebuie doar să scăpăm de vechea mentalitate şi să încetăm să mai punem etichete oamenilor de la început.

Modul de manifestare al prieteniei sau aversiunii depinde foarte mult de cultură. Unii oameni tind să fie puţin mai intruzivi pentru a câştiga simpatie în vreme ce alţii pot percepe acest lucru chiar pe dos. Lecţia interacţiunilor între persoane aparţinând unor culture diferite este una a acceptării, cel puţin până te convingi prin mijloace proprii în legătură cu o persoană. Unori este greu să discerni dacă cineva se comport foarte frumos cu tine datorită educaţiei sau din prietenie. Trebuie să înţelegem particularităţile comportamentale ale altor persoane câtă vreme nu există nicio intenţie rea la mijloc. A găsi un motiv bun sau rău pentru comportamentul cuiva este o activitate care consumă timp şi energie. Problema găsirii unei explicaţii înainte de a pune o etichetă cuiva este o mare provocare. Acest lucru solicită voinţă şi pasiune pentru oameni în general deoarece te plasează la confluenţa a două culturi. În asemenea situaţii trebuie să privim oamenii atât prin prisma valorilor noastre dar şi prin propria lor prismă, specifică culturii căreia îi aparţin. Spre exemplu poate nu ne place modul cum o persoană din altă ţară mănâncă. Nu trebuie să-l etichetăm drept needucat. Poate aşa se mănâncă în locul din care el vine. A pune o etichetă este uşor însă a te concentra pe calităţile persoanei este mai greu. Totuşi, oamenii nu merită să fie trataţi cu superficialitate.

De asemenea, din punct de vedere al proxemicii lucrurile stau diferit în funcţie de cultura căreia îi aparţin indivizii. În anumite culturi o postură mai apropiată poate fi percepută drept afecţiune în vreme ce în altele aceasta apare ca o ameninţare. După cum afirma şi cercetătorul Edward T. Hall, oamenii au atitudini diferite când vine vorba despre acest lucru. Oricum, elementele ce ţin de nonverbal nu sunt analizate în mod current. Ele sunt privite la nivel empiric şi trezesc de obicei emoţii. Acest lucru nu poate fi judecat deoarece face parte din natura umană. Uneori totuşi, dacă nu avem cheia corespunzătoare nu putem descifra codul care se ascunde în spatele comportamentului cuiva. În asemenea cazuri este bine să ne înarmăm cu rabdare şi toleranţă. Până la urmă trăim într-o lume divers şi frumos colorată şi diferenţele dintre oameni sunt cele care dau această culoare.

[English]

De mult aveam în minte acest articol şi se pare că acum a venit momentul lui. Împărţite pe categorii, cuvintele certate cu Academia mai mult sau mai puţin se aşează cuminţi în faţa voastră. Şi ele fac parte din limba română şi poate că cineva ar trebui să le facă dreptate. Orice limbă le conţine şi este bine că există şi dicţionare de argou. În timp ce societatea se modifică se modifică şi limba - este un proces dinamic ce face din orice limbaj un organism viu.

În categoria „băieţaşi de cartier“ cele mai populare expresii şi cuvinte par a fi „şmen“, „şmenar“, „făcătură“, „combinaţie“, „am comis-o“, „bulău“, „a avea bulan“ dar şi multe altele care de obicei îşi găsesc locul în dicţionare normale, la categoria anatomie însă.

În categoria „românu-i frate cu…sticla“ se numără expresii ca „matol“, „băută“, „aghesmuit“, „muci“, „turmentat“, „criţă“, „afumat“, „cherchelit“, „ciobit“. Unele dintre ele pot fi categorisite chiar şi în funcţie de gradul de alcoolizare însă ne vom opri aici azi.

În categoria „utilizări curente“ se numără popularele expresii „al dracu‘ “, „abureală“, „adio şi-un praz verde!“, „a aduce la sapă de lemn“, „ a da cu porcul“, „caşcaval“, dar şi multe altele.

Nu ne-am dorit o listă exhaustivă, dorim doar să ne arătăm respectful pentru limba română în general.. Pentru expresii şi cuvinte special în limba engleză vă recomand câteva teste în engleză: Slang I,II şi III.

Top 9 lucruri fascinante pe care nu le ştii despre Palatul Parlamentului din România:

1. Palatul Parlamentului este vizibil de pe Lună (da, de pe Lună), la fel ca Pentagonul şi Zidul Chinezesc (sperăm că nu va avea soarta Pentagonului care prin teorema Bin Laden a devenit patrulater)
2. Ca volum depăşeşte cu 2% volume piramidei lui Kheops din Egipt având 2.550.000 m³ (şi nici aici nu s-a găsit încă vreo mumie).
3. Apare în Cartea Recordurilor la capitolul “Clădiri Administrative” pe locul 2 ca suprafaţă, după Pentagon şi are 330.000 m² (cu toate că pentru o perioadă scurtă a fost pe locul 1)
4. 40.000 de oameni au fost relocaţi forţat pentru construirea sa (şi nu s-a găsit nicio mumie de constructor)
5. La construirea sa s-au folosit 1.000.000 m³ de marmură, 900.000 m³ de esenţe de lemn, 3.500 de tone de cristal, iar pentru decorare 220.000 m² de covoare, 3.500 m² de piele şi multe altele…
6. Clădirea are aproximativ 1000 de încăperi dar până acum nu s-a raportat nicio dispariţie înăuntru
7. Are 20 de nivele dintre care 8 sunt subterane
8. La construirea sa au lucrat 400 de arhitecţi coordonaţi de o tânără de 28 de ani (voi ce faceaţi la 28 de anis au ce planuri aveţi?)
9. Se poate vizita!

Nu există în România nicio instituţie de învăţământ care să nu aibă un program de limbi străine. Măcar o limbă străină este predată pentru o periadă mai îndelungată dacă nu chiar intensiv şi cel puţin o alta în paralel. În alte cazuri sunt cel puţin două limbi străine iar elevul are ocazia să aleagă ceea ce îi este pe plac. Mai este de menţionat şi faptul că multe şcoli sau licee au programe bilingve complexe.

În perioada comunistă limbile străine de bază predate în unităţile de învăţământ erau rusa şi germana. Lucrurile cel puţin din acest punct de vedere s-au schimbat acum iar curricula include multe şi diferite posibilităţi.
Conform rezultatelor studiului „Key Data on Teaching Languages at School in Europe întreprins în 2008 sub îndrumarea EACEA (Agenţia Executivă pentru Educaţie, Audiovizual şi Cultură din cadrul Comisiei Europene), limba străină cea mai predată în România este limba engleză. Unii copii norocoşi au ocazia să se familiarizeze cu ea încă de la grădiniţă însă în general se introduce în programă din clasa a doua primară. Explicaţia este evidentă: după cum putem vedea şi pe Harta Limbilor Lumii, limba engleză este foarte popular şi folosită în întreaga lume şi acest lucru transformă cunoaşterea ei într-o necesitate.

Cea de-a doua limbă străină populară este limba franceză iar ce-a de-a treia este limba germană conform studiului citat. Limba italiană este următoarea iar spaniola cea de-a cincea dar pot fi şi excepţii.
Ofertele sunt generoase iar mulţi copii optează pentru o şcoală sau un liceu cu predare intensivă într-o anumită limbă, fie ea printre cele menţionate sau nu.

În zonele în care densitatea minorităţilor este mare limbi ca ungara, ucraineana, sârba, slovaca, ceha sau croata sunt predate de asemenea. Acest lucru nu înseamnă însă că ele trebuie considerate limbi străine deoarece considerentele pentru care sunt predate în zonele respective sunt diferite ceea ce înseamnă ca aceste cazuri izolate nu fac obiectul articolului de faţă. Din acest punct de vedere este o chestiune secundară datorată mai mult structurii societaţii decât procesului de învăţământ în sine.

Se pare că toate schimbările la nivel social duc la schimbarea viziunii dar şi a procesului de învăţământ. Nu este o problemă să întrebi un tânăr în România ceva în limba engleză însă dacă vei încerca acest lucru cu o persoană mai în vârstă şansele de a obţine un răspuns ar fi mult mai mari dacă în loc de engleză ai folosi germana sau rusa.

Cine a spus că ciocnirea civilizaţiilor ţine doar de opera lui Huntington nu a văzut încă ce a făcut Microsoft. De ce spun acest lucru? Păi e simplu...de curând „m-am ciocnit” şi eu de pachetul MS Office în limba română.

Foarte bizar, este ca şi cum te-ai vedea subit într-o poză cu părul portocaliu sau mama ar începe să-ţi vorbească urdu dintr-o dată. Ceva atât de familiar, un prieten atât de apropiat îmbracă dintr-o dată nişte haine foarte ciudate. Este ca şi cum ai vedea un african îmbrăcat în costum popular maramureşan.

Oricât de naţionalist ai fi şi oricât de mult ţi-ai iubi limba nu poţi să nu rămâi oripilat când citeşti traducerile comenzilor Office în română. Aproape că nici nu poţi să le foloseşti pentru că trebuie să te gândeşti la ce se referă. E ca şi cum ai mânca ciorbă cu furculiţa pentru că prea multe lucruri nu îţi sunt la îndemână. Cum poţi să spui „borduri” în loc de „borders” ? Te duce cu gândul de-a dreptul la Videanu şi nu la chenare...

Se presupune că ar trebui să fie mult mai util în limba română. Mai lipsea să traducă şi numele: Office şi am fi putut să spunem că „lansăm în aplicaţie pachetul Birou”. Sună bine nu? De Windows nici nu mai spun, ar suna ceva la modul „am instalat Ferestre Premium pe calculatorul de acasă”.

Iniţiativa este demnă de laudă, Microsoft arată interes pentru toţi clienţii însă revenind de unde am plecat şi privind mai profund problema, comenzile Office în limba engleză sunt un produs al unei anumite culturi şi civilizaţii. Acest produs s-a replicat şi s-a împrăştiat în forma lui originară în toată lumea. „Civilizaţia softurilor” este o civilizaţie care prin excelenţă ne vorbeşte în limba engleză în orice colţ al lumii ne-am afla. Ţine deja de civilizaţia universală.

Să traduci comenzile Office în limba română este ca şi cum ai contrazice ipoteza. Ele au fost însuşite ani de-a rândul în limba engleză, predate şi învăţate ca atare chiar şi de către persoanele care nu cunosc limba engleză. Office-ul în engleză face parte deja din patrimoniul mondial. „Domesticirea” comenzilor MS Office în limba română nu pare să ne apropie de o mai bună înţelegere ci de viitorul Gugle Rromales.

Voi ce spuneţi?

Ghid pentru computer (Engleză)

-Ia boxele și pune-ți dresul ca să mergem la lac!

-Poftim?! Nu îmi pun dresul pe căldura asta, și în nici un caz nu voi lua boxele!

Am avut cu ceva timp în urmă acest dialog cu o prietenă din Banat și ne-a luat mai mult de 5 minute pentru a ne lămuri. Se pare că de fapt voia să îmi spună ”Ia cutiile de suc și costumul de baie”, lucru ce mi se pare destul de rezonabil pentru o ieșire la lac.

Limba română este foarte unită, fără dialecte care să poată fi considerate limbi (aproape) străine. Cu toate acestea, avem o mulțime de cuvinte regionale care variază de la o regiune la alta, provocând uneori situații cu totul și cu totul amuzante. Ceea ce face diferența este accentul, care în Est este atât de puternic încât simți că ești în afara României. Dar să ne întoarcem la subiect: există 3 regiuni care folosesc foarte mult aceste cuvinte regionale: Ardealul, Maramureșul și Moldova, ceea ce face ca Muntenia să fie considerată regiunea în care se vorbește limba literară.

Ardeal

Cu toții știm că ardelenii vorbesc înceeeet, ca melcul. În plus, înainte de a merge în Ardeal prima regulă pe care ar trebui să o înveți este să spui ”Servus” în loc de ”Bună” ori ”Salut”. Iar dacă un prieten ardelean îți spune că și-a pus papucii în mijlocul iernii, stai liniștit: ei folosesc acest cuvânt pentru orice tip de încălțăminte!


Maramureș

Personal ador felul în care vorbesc în Maramureș, deși mă tem că o săptămână petrecută acolo m-ar transforma în victima supremă a dezastrelor lingvistice. Într-un loc în care ”perele” sunt ”cartofi” iar ”odor” înseamnă ”curte”, nu-i de mirare că maramureșenii ”țipă” un lucru pe care l-au ”aflat” în ”puiuț” (aceasta înseamnă de fapt că aruncă un lucru pe care l-au găsit în sertar). Și eu sunt la fel de confuză ca și tine.

Moldova

Fie că vorbim despre Moldova de la noi sau cea de peste Prut, încurcăturile lingvistice sunt ca la ele acasă în ambele regiuni. Iată câteva exemple:

Castravete=pepene
A sparge=a rupe (s-au spart pantalonii)
Pe sală=în hol (haina e pe sală)
Blană=scândură de lemn
Vârfuri despicate=vârfuri păscute
A picura=a bate
A se căzni=a se certa

Acestea sunt cele mai bune exemple pe care le-am găsit, pentru a arăta diferențele de limbă de la o regiune la alta. Recunosc, pe multe dintre ele le-am găsit pe internet, așadar îmi sunt complet noi. Totuși, pe lângă aceste regionalisme, limba este unită și deci un muntean ar putea să supraviețuiască fără cine-știe-ce probleme în Maramureș; un lucru e musai atunci când călătorești prin țară: simțul umorului. Iar pentru cei care nu duc lipsă de așa ceva, iată mai jos câteva moldovenisme haioase care ilustrează în ce fel este vorbită limba română dincolo de Prut (pentru antrenarea simțului umorului).

- Cum se zice în moldoveană la piureul de cartofi? Barabuli bătușiți.

- Ce sunt ”chiloții”? Cei care ”chilotează” avio anele.

- Cum se cheamă pe moldovenește filmul ”Salvați de clopoțel”? ”Izbăviți de tălănguță”.

- Cum spun moldovenii la lovitură de colț, în fotbal? Pălitură di ungher.

- Iar la lovitura de pedeapsă? Pălitură di osândă.

Am citit de curând că 30% din cuvintele românești au origine franceză, ceea ce este destul de surprinzător dacă mă gândesc la vastul vocabular românesc ce provine din engleză, turcă, italiană ori germană. Ce spun toate aceste lucruri despre limba noastră? În primul rând, că este cu siguranță o limbă foarte foarte bogată, dacă ținem cont că pe lângă cuvintele de origine străină include și cuvinte românești! În al doilea rând, modul în care adaptăm lexicul străin la felul nostru de a vorbi spune multe despre cultura noastră: suntem creativi și ne adaptăm cu ușurință. Dacă aceasta ți se pare o afirmație arogantă sau etnocentrică, continuă să citești următoarele exemple.

Limba română în era IT

În general aceste cuvinte păstrează scrierea originală – dar! – primesc terminațiile românești atunci când sunt articulate sau la forma plurală. Aceasta înseamnă că englezescul ”links” va deveni ”linkuri”, ”folders” va fi ”foldere”, în timp ce ”the blog” devine ”blogul”. Nu mă mir că Microsoft Words îmi subliniază cu roșu variantele românești ale acestor cuvinte!

Termeni englezești generali

Creativitatea noastră nu se limitează doar la aria IT (care, apropo, a intrat în limba română ca atare), am inclus în vocabularul de zi cu zi și cuvinte precum ”advertising”, ”insight”, ”PR”, ”word-of-mouth”, dar din fericire și acestea păstrează scrierea originală. Totuși, nu același lucru se poate spune despre toate cuvintele; să ne gândim de exemplu la ”jachetă” (jacket), “fotbal” (football),” meci” (match) or ”jeanși” (jeans). Iar dacă îți plac cipsurile, nu uita că varianta corectă în engleză este ”chips” (câteva persoane încearcă să micșoreze masacrul lingvistic scriind ”chipsuri”).

Parlez-vous français?

În secolul al XIX-lea, când reforma educațională abia se ivea în România, toți intelectualii noștri se formau în marile orașe europene: Viena, Berlin, dar mai ales la Paris. Aceasta înseamnă că, între anii 1800 și 1900, nu mai puțin de 10.000 de tineri români studiau drept, filosofie ori medicină în cele mai faimoase universități europene. Consecințele se pot vedea încă, măcar la nivelul limbii. În acea perioadă elitele vorbeau numai limba franceză, în Bucureștiul odată chemat ”micul Paris”. Conform simplei legi a imitației, clasele inferioare (”mahalaua”, cum era numită în acea perioadă) doreau să fie asemenea lor, așa că au început să copieze vocabularul francez și să îl adapteze în același timp la regulile românești de scriere. Rezultatele sunt de tot râsul, în special pentru cunoscătorii de limba franceză: ”șezlong” (chaise-longue), ”vizavi ” (vis-à-vis), ”abajur” (abat-jour), ”șofer” (chauffeur), ”jandarm” (gendarme), și lista ar putea continua.

Bănuiesc că un riguros lingvistic ar putea considera toate aceste exemple drept ”crime de vocabular”, întrucât par să calce în picioare regulile limbii de origine. Discursurile unui anumit Pruteanu de a înlocui ”weekend” și „popcorn” cu echivalentele românești au fost apreciate de către unii dar, să recunoaștem, traducerea mot-à-mot a tuturor acestor cuvinte ar crea un imbroglio total.

În plus, toate aceste împrumuturi între limbi demonstrează că ele sunt vii și în continuă evoluție. Dacă aceste exemple nu te-au convins de creativitatea nației noastre, sper că măcar te-au făcut să zâmbești!

Ca parte a noii generații dornice de călătorii, marea parte a timpului mă aflu în afara țării, însă mereu mă adaptez cu ușurință la alte tipuri de mâncare. Cu toate acestea, la fiecare întoarcere acasă mama mă întreabă ”Ce vrei să îți pregătesc?”. În mod surprinzător, alegerile mele îi fac viața foarte ușoară: roșii (sănătoase și naturale), salată de vinete și BRÂNZĂ.

Ce e atât de special la brânza românească

Bineînțeles, nu pretind să pun la întrecere brânzeturile franțuzești cu cele românești. Dacă România este faimoasă pentru ceva, atunci este vorba despre palincă ori despre castelul lui Dracula (mai bine zis castelul Bran), și în nici un caz despre produsele lactate. Totuși, cred că românii au o concepție foarte interesantă cu privire la ”brânză”, ce spune foarte multe despre tradițiile noastre.

În primul rând, să clarificăm situația. Cuvântul englezesc ”cheese” se traduce prin ”brânză”, dar această traducere acoperă doar jumătate din înțeles. Limba română subliniază foarte clar diferența dintre brânza de culoare albă (mai precis telemeaua) și cea galbenă, întrucât prima se cheamă ”brânză”, iar a doua este descrisă de cuvântul de origine italiană ”cașcaval”.

Când tradiția învinge fabricile

Atât brânza, cât și cașcavalul sunt foarte răspândite la nivelul întregii țări, iar rețetele pot diferi de la o regiune la alta. Dar când un român spune ”cheese”, se referă fără doar și poate în primul rând la brânză, și apoi s-ar putea să se gândească și la cașcaval (întrucât este tot un produs lactat). Ceea ce face ca brânza românească să fie atât de specială sunt piețile – banalele pieți – pline de gospodari și țărani care își expun cu mândrie produsele proaspete.

Nu știu despre alții, dar personal eu ador să mă duc la piață și să gust din toate felurile de brânză înainte de a cumpăra. La 10 țărani vei avea 10 feluri diferite, adesea incomparabile și totuși numite prin același cuvânt ”brânză” (sau ”telemea”). Toate sunt făcute în gospodăriile țăranilor și, prin urmare, sunt unice; unele sunt ideale pentru mămăligă sau cartofi, unele sunt bune cu salată de vinete sau cu pepene roșu, în timp ce altele au acea aromă de primăvară, numai bună de combinat cu castraveți sau ridichi.

Obiceiuri pe cale de dispariție

Latura cealaltă a acestei tradiții este că, dacă ai găsit o brânză care îți place în mod special, s-ar putea să nu o mai găsești a doua oară – asta dacă nu cumva ai reținut persoana de la care ai cumpărat-o! Dar mersul la piață implică de asemenea să faci cunoștință cu cei mai buni producători și să te împrietenești cu ei, pentru a avea parte de cele mai bune produse. Din păcate, această tradiție este pusă în pericol de legile europene, care încearcă să impună o rețetă standard.

Dacă vrei să afli mai multe despre bucătăria românească, click aici.

Un telefon obișnuit a devenit de modă veche, în special pentru tineri. Toată lumea trebuie să aibă un celular super tare! S-ar putea să vă surprindă, dar în România aceeași modă e la fel de valabilă - atât pentru tineri cât și pentru adulți - chiar dacă asta ar implica un împrumut la bancă. Întrucât iPhone-ul este crema industriei telecomunicațiilor, lumea pretinde totul de la această mică jucărie.

Să vedem ce aplicații ar fi pe gustul românilor:

Detector de gropi
Ok, se știe că autostrăzile din România nu sunt perfecte. Ah, am spus autostrăzi? Voiam să spun șosele! Când Apple va reuși să scoată pe piață un program GPS pentru iPhone, ar trebui să ia în considerare și o versiune românească. Opțiuni speciale incluse: detector de gropi și sfaturi pentru cele mai bune drumuri din țară.

Transformator Dracula
Pentru mulți, când spui România spui Dracula. Așa că ar fi frumos să ai un program prin care să poți adăuga un fundal special cu vampiri sau castele întunecate unei simple fotografii. Vocea ar fi o opțiune suplimentară super apreciată!

Numărătoare pentru mici
Dacă ai mâncat vreodată mititei (și nu mă îndoiesc că nu ai putut rata așa ceva), știi cât de ușor e să le pierzi șirul. Deși par atât de mici, au foarte multe calorii – poți să folosești numărătoarea pentru mititei ca să ții minte câți ai mâncat!

Aparat pentru măsurarea nivelului de colesterol
Un weekend petrecut acasă poate să îți dea peste cap stomacul și să te facă să alergi la prima sală de fitness. Dacă dulciurile “de la bunica” și perseverența ei de a îți tot umple farfuria te-au făcut să mănânci mai mult decât voiai, ai nevoie de acest program! Poți să îți măsori nivelul de colesterol și de grăsimi din corp, pur și simplu introducând sexul, greutatea și vârsta, iar apoi ținând iPhone-ul în mână. Senzorii de atingere ai telefonului vor face restul.

Flacără pentru mititei
Fie că ți-e dor de mici sau doar vrei să te antrenezi pentru următorul grătar, această aplicație te ajută să pregătești delicioșii mititei, pur și simplu suflând în microfonul telefonului. Mă întreb dacă ar putea adăuga o opțiune pentru a elibera și mirosul îmbietor de mici…

Cât de mult poți să bei
Bineînțeles nu mereu este vorba despre mâncare – uneori e vorba despre băutură! După ce ai dat pe gât țuică, palincă sau bere, există o mare posibilitate să primești o amendă nu tocmai frumoasă. Ia-ți iPhone-ul și introdu tipul de băutură alcoolică, vârsta, greutatea și sexul tău. Programul îți va afișa câte pahare ai voie să bei, fără a depăși limita legală de concentrație a alcoolului în sânge.

Fie că este un prilej pentru vacanță și distracție ori o sărbătoare religioasă de mare însemnătate, românii sărbătoresc Paștele cu mare fast. Ouă roșii, cozonac, friptură de miel, vizite la prieteni sau slujbe bisericești, toate marchează izbânda luminii asupra întunericului, trecerea de la rece la cald și reînvierea naturii.

Rămâne de văzut câte dintre nenumăratele tradiții românești mai sunt într-adevăr respectate în ziua de azi. Unii sărbătoresc Paștele din inerție, fiind un eveniment omniprezent în societate; alții însă, în special persoanele din zona rurală, iau datina în serios și petrec Paștele fără a se abate de la vechea tradiție ortodoxă.

Cioc – cioc! Familia se reunește pentru a ciocni ouă roșii

De fapt, în ziua de azi ouăle sunt vopsite în toate culorile care se pot găsi în comerț și, în afara mânăstirilor ori a satelor, lumea este prea ocupată pentru a încondeia ouăle de Paște. Cu toate acestea, majoritatea familiilor respectă tradițiile culinare și se spetesc în a pregăti cozonaci, pască, ouă roșii și friptură de miel. Curățenia generală rămâne de asemenea un punct foarte important pe agendă, toată casa trebuind să fie imaculată pentru Duminica Paștelui – de la covoare până la perdele și grădină. Săptămâna Mare devine implicit un bun prilej pentru cumpărături și treburi casnice, motiv pentru care prea puțini mai au timp să meargă la biserică. Cu toate acestea, trecerea pe sub masă și înconjurarea bisericii în ziua de Vinerea Mare sunt ritualuri ce se bucură încă de un mare număr de participanți, mai mult sau mai puțin credincioși. Sâmbătă seara se pune capăt agitației și, îmbăiați și îmbrăcați cu haine noi, lumea se îndreaptă către biserică. La ora 11 noaptea străzile sunt pline de oameni ce așteaptă să primească Lumina sfântă – dar să fim sinceri, brățările fosforescente și baloanele de vânzare nu prea se îmbină cu tradiția ortodoxă. Pentru mulți slujba de Înviere este doar o ocazie pentru a ieși în oraș, având în același timp impresia că participă la viața comunității. La miezul nopții însă, luminile lumânărilor împânzesc străzile și creează o atmosferă cu totul specială – iar cântecul religios intonat de credincioși îți dă fiori, trimițându-te într-o călătorie contemplativă. Aceasta nu va dura însă prea mult, căci deja lumea se grăbește spre casă pentru a ciocni ouă și pentru a se înfrupta împreună cu familia și prietenii din bucatele aromate ce pun capăt perioadei de post.

Paștele de altădată sau cele mai caraghioase tradiții de care ai auzit

Sărbătoarea de Paște reunește o serie de tradiții atât religioase, cât și păgâne, care momentan sunt respectate doar de un număr mic de persoane din zona rurală, în special în Bucovina și în Transilvania. În continuare voi prezenta câteva dintre aceste datini populare – personal, le consider pe cât de amuzante, pe atât de importante pentru a înțelege mentalitatea populară românească.

• Dacă o femeie nu a terminat de țesut cămășile până în Joia Mare, Joimărița (personificarea acestei zile) o va bate sau o va arde pe cea vinovată, sau chiar o va răpi și mânca la ea acasă.
• Morții se întorc la cei dragi rămași în viață pentru a petrece Paștele împreună – asta înseamnă că trebuie să aibă apă, mâncare și un foc care să le țină cald pe timpul nopții.
• Cine ține post negru în Vinerea Mare va fi sănătos tot anul și va ști cu 3 zile înainte când îi va veni sorocul.



• La trezirea din pat Vinerea Mare trebuie să calci pe o bucățică de fier iar în dimineața de Paște pe un așternut, pentru a fi ferit tot anul de lovituri ori de usturimi la tălpi.
• Ouăle, cozonacii și pasca se pregătesc doar în Joia sau în Sâmbăta Mare. La introducerea tăvilor de cozonac în cuptor – moment marcat de o liniște desăvârșită - gospodinele trebuie să folosească mâna dreaptă. În plus, numărul tăvilor trebuie să fie cu soț, pentru a alunga moartea bărbatului.
• Cei care ciocnesc ouă vopsite în roșu se vor revedea pe lumea cealaltă.
• În ziua de Paște nu trebuie să dormi, altfel vei fi somnoros tot anul. De asemenea, nu trebuie să pui mâna pe sare, dacă nu vrei să îți transpire mâinile în vara următoare.
• Duminică dimineața, fetele nemăritate își puneau un ou roșu în sân sau lipeau coji de ou pe la ușile caselor, ca să ademenească pețitorii.
• În a doua zi de Paște, flăcăii prind fetele și le udă, aruncându-le într-o apă – prilej de mare bucurie pentru acestea, ce credeau că astfel se vor mărita mai repede .

Bunătățile de pe masa de Paște

Precum spuneam, această sărbătoare este o ocazie pentru a dovedi talentele de gospodină – ceea ce înseamnă că mesele hipercalorice de Paște vor fi urmate de medicamente pentru ușurarea digestiei sau, în cazuri mai grave, de vizite la doctor. Deși pofta exagerată și excesele culinare sunt complet împotriva povețelor bisericești predicate în perioada de post, bunătățile pregătite pentru masa de Paște fac ca abstinența de la mâncare să devină o himeră. Carnea de miel ocupă un loc important pe masă, după ouăle frumos colorate și cozonacii înmiresmați. Bucatele sunt însoțite de legumele de sezon, însă nici o masă nu poate începe înainte de ciocnirea ouălor, prilej pentru competiție și pentru descoperirea "spărgătorului”. Perechea de exclamații ”Hristos a înviat!”-”Adevărat a înviat!” este pe buzele tuturor în aceste zile, atât la momentul ciocnirii ouălor, cât și ca formulă de salut până la Sărbătoarea Înălțării.