Ce a fost și ce a mai rămas din sărbătoarea ouălor încondeiate
Apr 8th, 2009 | By Raluca | Category: Română
Fie că este un prilej pentru vacanță și distracție ori o sărbătoare religioasă de mare însemnătate, românii sărbătoresc Paștele cu mare fast. Ouă roșii, cozonac, friptură de miel, vizite la prieteni sau slujbe bisericești, toate marchează izbânda luminii asupra întunericului, trecerea de la rece la cald și reînvierea naturii.
Rămâne de văzut câte dintre nenumăratele tradiții românești mai sunt într-adevăr respectate în ziua de azi. Unii sărbătoresc Paștele din inerție, fiind un eveniment omniprezent în societate; alții însă, în special persoanele din zona rurală, iau datina în serios și petrec Paștele fără a se abate de la vechea tradiție ortodoxă.
Cioc – cioc! Familia se reunește pentru a ciocni ouă roșii
De fapt, în ziua de azi ouăle sunt vopsite în toate culorile care se pot găsi în comerț și, în afara mânăstirilor ori a satelor, lumea este prea ocupată pentru a încondeia ouăle de Paște. Cu toate acestea, majoritatea familiilor respectă tradițiile culinare și se spetesc în a pregăti cozonaci, pască, ouă roșii și friptură de miel. Curățenia generală rămâne de asemenea un punct foarte important pe agendă, toată casa trebuind să fie imaculată pentru Duminica Paștelui – de la covoare până la perdele și grădină. Săptămâna Mare devine implicit un bun prilej pentru cumpărături și treburi casnice, motiv pentru care prea puțini mai au timp să meargă la biserică. Cu toate acestea, trecerea pe sub masă și înconjurarea bisericii în ziua de Vinerea Mare sunt ritualuri ce se bucură încă de un mare număr de participanți, mai mult sau mai puțin credincioși. Sâmbătă seara se pune capăt agitației și, îmbăiați și îmbrăcați cu haine noi, lumea se îndreaptă către biserică. La ora 11 noaptea străzile sunt pline de oameni ce așteaptă să primească Lumina sfântă – dar să fim sinceri, brățările fosforescente și baloanele de vânzare nu prea se îmbină cu tradiția ortodoxă. Pentru mulți slujba de Înviere este doar o ocazie pentru a ieși în oraș, având în același timp impresia că participă la viața comunității. La miezul nopții însă, luminile lumânărilor împânzesc străzile și creează o atmosferă cu totul specială – iar cântecul religios intonat de credincioși îți dă fiori, trimițându-te într-o călătorie contemplativă. Aceasta nu va dura însă prea mult, căci deja lumea se grăbește spre casă pentru a ciocni ouă și pentru a se înfrupta împreună cu familia și prietenii din bucatele aromate ce pun capăt perioadei de post.
Paștele de altădată sau cele mai caraghioase tradiții de care ai auzit
Sărbătoarea de Paște reunește o serie de tradiții atât religioase, cât și păgâne, care momentan sunt respectate doar de un număr mic de persoane din zona rurală, în special în Bucovina și în Transilvania. În continuare voi prezenta câteva dintre aceste datini populare – personal, le consider pe cât de amuzante, pe atât de importante pentru a înțelege mentalitatea populară românească.
- Dacă o femeie nu a terminat de țesut cămășile până în Joia Mare, Joimărița (personificarea acestei zile) o va bate sau o va arde pe cea vinovată, sau chiar o va răpi și mânca la ea acasă.
- Morții se întorc la cei dragi rămași în viață pentru a petrece Paștele împreună – asta înseamnă că trebuie să aibă apă, mâncare și un foc care să le țină cald pe timpul nopții.
- Cine ține post negru în Vinerea Mare va fi sănătos tot anul și va ști cu 3 zile înainte când îi va veni sorocul.
- La trezirea din pat Vinerea Mare trebuie să calci pe o bucățică de fier iar în dimineața de Paște pe un așternut, pentru a fi ferit tot anul de lovituri ori de usturimi la tălpi.
- Ouăle, cozonacii și pasca se pregătesc doar în Joia sau în Sâmbăta Mare. La introducerea tăvilor de cozonac în cuptor – moment marcat de o liniște desăvârșită - gospodinele trebuie să folosească mâna dreaptă. În plus, numărul tăvilor trebuie să fie cu soț, pentru a alunga moartea bărbatului.
- Cei care ciocnesc ouă vopsite în roșu se vor revedea pe lumea cealaltă.
- În ziua de Paște nu trebuie să dormi, altfel vei fi somnoros tot anul. De asemenea, nu trebuie să pui mâna pe sare, dacă nu vrei să îți transpire mâinile în vara următoare.
- Duminică dimineața, fetele nemăritate își puneau un ou roșu în sân sau lipeau coji de ou pe la ușile caselor, ca să ademenească pețitorii.
- În a doua zi de Paște, flăcăii prind fetele și le udă, aruncându-le într-o apă – prilej de mare bucurie pentru acestea, ce credeau că astfel se vor mărita mai repede
.
Bunătățile de pe masa de Paște
Precum spuneam, această sărbătoare este o ocazie pentru a dovedi talentele de gospodină – ceea ce înseamnă că mesele hipercalorice de Paște vor fi urmate de medicamente pentru ușurarea digestiei sau, în cazuri mai grave, de vizite la doctor. Deși pofta exagerată și excesele culinare sunt complet împotriva povețelor bisericești predicate în perioada de post, bunătățile pregătite pentru masa de Paște fac ca abstinența de la mâncare să devină o himeră. Carnea de miel ocupă un loc important pe masă, după ouăle frumos colorate și cozonacii înmiresmați. Bucatele sunt însoțite de legumele de sezon, însă nici o masă nu poate începe înainte de ciocnirea ouălor, prilej pentru competiție și pentru descoperirea "spărgătorului”. Perechea de exclamații ”Hristos a înviat!”-”Adevărat a înviat!” este pe buzele tuturor în aceste zile, atât la momentul ciocnirii ouălor, cât și ca formulă de salut până la Sărbătoarea Înălțării.
Good article. I know the Easter’holliday and I wait to spend it with my family
Imi doresc chiar si asa, mai la suprafata, sa mai iau contact cu traditia romaneasca imbinata cu ritualul din biserica crestin-ortodoxa din Saptamana Mare si Noaptea Invierii Domnului.
Iti multumesc ca ai adus in atentie aceasta sarbatoare, poate cea mai frumoasa!
Oricat de amuzante si superstitioase mi se par unele dintre traditiile noastre, cred ca tocmai ele ne definesc ca si popor…o fi bine, o fi rau? sa vii de-acolo sa ciocnim oua, sa ne vedem si pe lumea cealalta:))
Ma recunosc in tot ce scrii despre ce a mai ramas din traditiile de Paste. Am curatat casa si urmeaza celelalte etape.Sunt in grafic. Bucuria este sa vad cum tu te desprinzi de spatiul geografic romanesc tocmai pentru ca distanta sa te faca sa vezi mai bine si mai corect realitatea de acasa.De care ne e dor daca suntem departe si pe care o intelegem din ce in ce mai greu cand suntem in ‘miezul”problemelor.
Ma bucur sa vad ce frumos ai evoluat!
Sarbatori fericite scaldate in lumina, dragoste si bucurie !
Bravo, ai surprins la fix chintesenta Pastelui mioritic. Toate traditiile din lista aia sunt atat de specific romanesti… incat, poate doar la triburile obscure de prin Afica sa gasesti adunata mai multa superstitie. Din cate stiu eu superstitiile si credinta nu prea se impaca, dar noi gasim o cale de a le impaciui pe toate. Tin sa adaug la lista ta, niste traditii de prin partea Bolintinului. Noi mergeam prin sat sa strangem cauciucuri de masina pe care le ardeam toata noaptea la denie in fata bisericii, ca sa fuga dracii si toate duhurie rele. Mai exista si ritualul imbulzelii si al coatelor in coaste atunci cand popa distribuie sfanta impartasanie. Probabil ca pe multi ii apasa greu pacatele acumulate in ultimul an si simt nevoia unei mantuiri cat mai urgente. Si ar mai fi traditia vecinului de liturghie, care este prea concentrat cu contemplarea relatiei dintre sacru si profan, ca sa observe ca lumanarea lui unge cu foc sfant noua ta haina. Dar asta conteaza mai putin. E duminica, Hristos S-a coborat in iad, l-a batut pe diavol intru salvarea noastra, fapt pentru care ii suntem recunoscatori, ne simtim mai puri, mai curati. Eh, si ce daca o sa ma calcam noi in strachini, putem sa ne mantuim si anul viitor.
Paste fericit!