De ce brânza e o "mare-brânză" la români
May 5th, 2009 | By Raluca | Category: Română
Ca parte a noii generații dornice de călătorii, marea parte a timpului mă aflu în afara țării, însă mereu mă adaptez cu ușurință la alte tipuri de mâncare. Cu toate acestea, la fiecare întoarcere acasă mama mă întreabă ”Ce vrei să îți pregătesc?”. În mod surprinzător, alegerile mele îi fac viața foarte ușoară: roșii (sănătoase și naturale), salată de vinete și BRÂNZĂ.
Ce e atât de special la brânza românească
Bineînțeles, nu pretind să pun la întrecere brânzeturile franțuzești cu cele românești. Dacă România este faimoasă pentru ceva, atunci este vorba despre palincă ori despre castelul lui Dracula (mai bine zis castelul Bran), și în nici un caz despre produsele lactate. Totuși, cred că românii au o concepție foarte interesantă cu privire la ”brânză”, ce spune foarte multe despre tradițiile noastre.
În primul rând, să clarificăm situația. Cuvântul englezesc ”cheese” se traduce prin ”brânză”, dar această traducere acoperă doar jumătate din înțeles. Limba română subliniază foarte clar diferența dintre brânza de culoare albă (mai precis telemeaua) și cea galbenă, întrucât prima se cheamă ”brânză”, iar a doua este descrisă de cuvântul de origine italiană ”cașcaval”.
Când tradiția învinge fabricile
Atât brânza, cât și cașcavalul sunt foarte răspândite la nivelul întregii țări, iar rețetele pot diferi de la o regiune la alta. Dar când un român spune ”cheese”, se referă fără doar și poate în primul rând la brânză, și apoi s-ar putea să se gândească și la cașcaval (întrucât este tot un produs lactat). Ceea ce face ca brânza românească să fie atât de specială sunt piețile – banalele pieți – pline de gospodari și țărani care își expun cu mândrie produsele proaspete.
Nu știu despre alții, dar personal eu ador să mă duc la piață și să gust din toate felurile de brânză înainte de a cumpăra. La 10 țărani vei avea 10 feluri diferite, adesea incomparabile și totuși numite prin același cuvânt ”brânză” (sau ”telemea”). Toate sunt făcute în gospodăriile țăranilor și, prin urmare, sunt unice; unele sunt ideale pentru mămăligă sau cartofi, unele sunt bune cu salată de vinete sau cu pepene roșu, în timp ce altele au acea aromă de primăvară, numai bună de combinat cu castraveți sau ridichi.
Obiceiuri pe cale de dispariție
Latura cealaltă a acestei tradiții este că, dacă ai găsit o brânză care îți place în mod special, s-ar putea să nu o mai găsești a doua oară – asta dacă nu cumva ai reținut persoana de la care ai cumpărat-o! Dar mersul la piață implică de asemenea să faci cunoștință cu cei mai buni producători și să te împrietenești cu ei, pentru a avea parte de cele mai bune produse. Din păcate, această tradiție este pusă în pericol de legile europene, care încearcă să impună o rețetă standard.
Dacă vrei să afli mai multe despre bucătăria românească, click aici.
OK… your article is “on point”. I thik that every roumanian has in his memories “fresh potatoes with cheese”, specialy the roumanians who lives away. (I know some americans….)
very good article !all the romanians when they come back they wont to eat cheese !
As a cheese aficionada, I would like to add some of my other favorites: cheese with soup, cheese with boiled or fried eggs, cheese with eggplant salad, cheese with sweet bread (cozonac – yes!), cheese with fried potatoes, cheese with vegetable salads (salata beuf), cheese with wine, romanian donuts (langose) with cheese, and so on …
and i definetly agree with your last idea; so do not standardize the romanian cheese! Let it be as it is!!!!!!!
oh, i miss it so much …
[...] Romania: English | Română [...]
[...] [Română] [...]