Să îmbrățișez sau nu? Asta e întrebarea!

Aceata a fost una dintre primele întrebări pe care mi le-am pus în momentul în care am ajuns în Germania. Câteodată avem tendința să nu acordăm mare atenție unor obiceiuri culturale pe care oamenii le au în diferite părți ale lumii, însă aceste mici detalii pot avea o mare influență asupra modului în care relaționăm și ne conectăm la diferite culturi.

Cum eu sunt româncă 100%, mai mult, sunt o româncă din sudul țării, unde oamenii sunt cunoscuți ca fiind foarte expresivi, vorbăreți, emoționali și apropiați unii de alții, sunt foarte obișnuită cu unele obiceiuri de întâmpinare cum ar fi pupatul pe obraji sau îmbrățișările. Iar până acum, deși am întâlnit o mulțime de internaționali, acest lucru s-a întâmplat mai mult în România, în consecință, era ceva normal să le arăt cum se salută românii când se întâlnesc. Dar când am ajuns într-o țară străină, unde va trebui să trăiesc mai mult de câteva luni, mi-am dat seama că obiceiul meu de a întâmpina o persoană i-ar putea pune pe ceilalți într-o poziție stingheră.
512px-Wedding_hugs

Așa că mă întreb… ce ne face să fim reținuți atunci când vine vorba să ne apropiem de un străin? Să fie vârsta, sexul, etnicitatea, teama de necunoscut? De ce în unele culturi se acceptă pupatul pe obraji, în timp ce în altele este admisă doar strângerea de mâini sau poate doar o simplă înclinare cu mâinile la piept? Se aplică oare aceleași reguli când vine vorba de oameni mai în vârstă, cum ar fi bunicii noștri, sau când vorbim de femei sau bărbați? Cu siguranță există numeroase argumente care justifică aceste obiceiuri, majoritatea fiind legate de tradiții, istorie, tendințele religioase și originile fiecărei culturi.

Dar ce se întâmplă când două, sau mai multe, culturi diferite se ciocnesc una de alta? Care reguli se aplică atunci? M-am tot gândit la acest lucru și, luând în considerare faptul că ne exprimăm majoritar prin comunicare non-verbală (mai mult de 80%), poți intui care sunt intențiile sau limitele personale ale celeilalte persoane doar uitându-te la ea. Îți poți da seama dintr-o simplă mișcare, privire sau poziție a corpului dacă interlocutorul tău va fi sau nu de accord cu obiceiul tău de întâmpinare. Secretul stă în micile detalii cărora de obicei nu le acordăm prea multă atenție!

Și ca să vă arăt că oamenii sunt printre cele mai complexe și interesante ființe de pe planetă, care își pot depăși cu ușurință limitele pe care și le setează atunci când sunt dispuși să facă acest lucru, vă invit să vizionați acest video despre proiectul de fotografie al lui Richard Ronaldi – Atingerea Străinilor. Oare de ce este așa de ușor să acceptăm aspectele care ne diferențiază atunci când facem o fotografie, dar nu și în viața de zi cu zi?

[English]

You might also like: